Șeful Direcției Silvice Cluj, Traian Mariș, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, pentru luare de mită în formă continuă, după ce ar fi primit 10.000 de lei cu scopul de a nu-și exercita atribuțiile de serviciu în cazul unor controale.
Mai exact, acesta este acuzat de procurorii DNA că a cerut și luat mită de la mai mulți pădurari, pentru a nu-i schimba din funcții și pentru a le aviza favorabil controalele făcute. Sumele care se preconizează că le-ar fi solicitat Mariș de la doi pădurari sunt cuprinse între 4.000 și 10.000 de euro.
Banii au fost ceruți de director pădurarilor de la Ocoalele Silvice din Beliș și Mărișel, deoarece se știa că există probleme grave în gestiune și că nu se poate justifica dispariția unor cantități uriașe de lemne. La Ocolul Silvic Mărișel lipsește o cantitate de 61.000 de mc de lemne, care este estimată la suma de 20 de milioane de lei.
Informaţia a fost confirmată de prefectul de Cluj, Gheorghe Vuşcan. „Acolo este un jaf la drumul mare. Paguba este de cinci milioane de euro. Eu i-am cerut domnului director Mariş să ia măsuri şi să scape de pădurarii care au pus umărul la această situaţie. Am un raport în care se arată că în perioada 2010-2012, s-a tăiat ilegal lemn în valoare de 20 de milioane de lei. Treaba domnului Mariş era să facă ordine”, a spus prefectul.
Ceea ce după părerea nostră, este interesant de urmărit este istoricul Direcției Silvice. Declarațiile date de pădurarii care l-au denunțat pe Mariș au scos la iveală probleme mult mai grave, și anume practici mafiote generalizate, care au început încă din vremea fostului șef al Direcției Silvicie, Ioan Morar. Acesta a fost de asemenea acuzat de unul dintre subalternii săi că ar fi luat mită în valoare de sute de mii de euro.
Aceste declarații ne face să credem că cererea și luarea de mită este o practică obișnuită în cadrul Direcției Silvice Cluj, am putea spune chiar un „defect profesional”. Cotizațiile acumulate în stil mafiot, reprezintă activități în care sunt implicați majoritatea angajațiilor instituției, binențeles sub protecția celui care avea menirea de a veghea la respectarea strictă a legilor și de a împiedica asemenea practici. Concluzia care o desprindem în cazul Direcției Silvice Cluj, este una pe cât de reală pe atât de dezamăgitoare: chiar dacă șefii se schimbă din când în când, subalternii sunt bine instruiți cum ar trebui să acționeze pentru a-și păstra locurile de muncă și pentru a fi într-o armonie continuă cu conducerea.
