Așa cum am anunțat săptămâna trecută continuăm să vă relatăm patru aspecte pe care le dezvoltă investigația făcută de Alcarez&Marsal la comanda Băncii Centrale a Ciprului. Menționăm că acest raport a apărut în exclusivitate în ziarul Bursa.
Primul aspect: „facilitarea pentru unul dintre fondatorii băncii, Claudiu Silaghi, să cumpere până la 3% din acțiunile Băncii Transilvania, cu scopul vânzării ulterioare către Bank of Cyprus la o primă prestabilită față de prețul pieței, permițându-i acestuia să profite de pe urma unei informații care nu era publică la momentul respectiv ” – conform sursei citate.
Practic acest pasaj se poate traduce după cum urmează: Claudiu Silaghi știa că Bank of Ciprus are intenția de a cumpăra 10% din Banca Transilvania. Aceasta era informația care nu era făcută public. Dacă informația ar fi fost publică, atunci în mod sigur prețul unei acțiuni ar fi crescut considerabil. Adică o tranzacție de 3% din bancă însemna undeva la 17,5 milioane de euro. Dacă socotim că în zilele acelea tranzacția totală zilnică pe piața de capital cu acțiunile Băncii Transilvania erau mult sub 1 milion de euro ne dăm seama cât de mult ar fi crescut acțiunea și acționarul de rând ar fi primit un preț mai mare. Din cele scrise în raport rezultă că Silaghi a cumpărat în timp mai îndelungat de pe piața de capital acțiuni. A cumpărat la un preț mic acțiunea și a vândut la un preț mult mai mare pachetul de acțiuni către Bank of Cyprus. Menționăm faptul că Claudiu Silaghi a decedat în urma unei atac cerebral. Dumnezeu să îl odihnească.
Al doilea aspect îl privește de Horia Ciorcilă :” un angajament cu Horia Ciorcilă pentru restructurarea, în condiţii favorabile, a creditelor neperformante ale companiilor sale, în schimbul acordului ca Horia Ciorcilă:
i) să vândă aproximativ 5% din acţiunile BT, aflate în posesia sa, către Bank of Cyprus la o primă prestabilită faţă de preţul pieţei;
ii) să asigure că Banca Transilvania va lansa o ofertă de drepturi în 2010 şi că băncii cipriote îi va fi garantat un anume procent de acţiuni nesubscrise pentru a facilita creşterea participaţiei Bank of Cyprus la 20%;
iii) să semneze un angajament exclusiv prin care nici Ciorcilă, nici Silaghi să nu-şi vândă acţiunile deţinute la BT, altcuiva decât Bank of Cyprus pana pe 30 iunie 2010.” – conform sursei citate.
Adică Horia Ciorcilă se angaja să faciliteze achiziționarea unui pachet de acțiuni nesubscrise care practic se face la cel mai mic preț și doar pentru acționarii existenți. Aceștia în funcție de numărul de acțiuni, au dreptul la un anumit număr de acțiuni ieftine. Dacă unii acționari nu le cumpărau, o parte dintre acestea trebuiau să ajungă conform angajamentului, la Bank of Cyprus. În schimbul acestui angajament Horia Ciorcilă beneficia de un câștig personal, adică Bank of Cyprus urma să îi restructureze creditele pe care le avea pe companiile sale pe care le deținea în Cipru și care erau neperformante ( adică nu mai puteau fi plătite). Deci se angaja la ceva în numele băncii unde era președinte și acționar doar cu 5%, în schimbul unui câștig personal.
Al treilea aspect: „pe 7 decembrie 2009, prin diverse mecanisme de achiziţionare de acţiuni, Bank of Cyprus beneficia de 9,1% din BT; cu toate acestea, abia pe 8 decembrie instituţia cipriotă a notificat BNR de intenţia de a achiziţiona mai mult de 5% din BT, şi abia pe 16 decembrie a făcut public anunţul cu privire la investiţie, când o asemenea dezvăluire trebuia făcută în termen de trei zile de la achiziţie, conform regulamentului 1/2006 al CNVM.” – conform sursei citate.
Al patrulea aspect: „evenimentele care au dus la achiziţionarea acţiunilor BT de către Bank of Cyprus, precum şi natura acordurilor semnate de reprezentanţii celor două instituţii, nu au fost făcute publice instanţei româneşti. În schimb, a fost prezentată o descriere alternativă a evenimentelor care a creat impresia că directorii Bank of Cyprus nu ştiau de faptul că acţiunile BT, pe care le-au cumpărat proveneau, indirect, de la Claudiu Silaghi şi Horia Ciorcilă”. – conform sursei citate.
Din această parte a raportului rezultă clar că Ciorcilă și-a folosit funcția pe care o avea la vremea respectivă de Președinte a Consiliului de Administrație în interes personal și nu în interesul acționarului de rând. A folosit informațiile care le avea în virtutea funcției ocupate pentru a-și crea profit în dauna acționarului de rând. Și tot în virtutea acestei funcții a făcut și o negociere în interes personal.
Practic în timp ce unii acționari își pierdeau averea datorită scăderii acțiunilor pe piața de capital, alții privilegiați, își negociau cotații superioare. Și atunci să nu ne mai mirăm că aceștia spuneau în acele momente: „SCAPĂ CINE POATE”.
