După primele trei trimestre ale anului, România a devenit exportator net de alimente, cu un excedent de 10 milioane de dolari. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii (MADR), exporturile au crescut cu 22% la 4,6 miliarde de dolari (3,5 miliarde de euro), iar importurile au avut un ritm de creştere la jumătate.
Chiar dacă execedentul este deocamdată nesemnificativ este un salt spectaculos pentru România, luând în considerare faptul că în perioada de după revoluţie, România a înregistrat doar deficite în acest sector.
După aderarea României la Uniunea Europeană, Afacerile exportatorilor de produse agroalimentare au cunoscut un progres semnificativ, deoarece economia a asistat la un adevărat miracol al exporturilor de alimente româneşti. În ultimii şapte ani, în perioada 2007 – primele trei trimestre din acest an exporturile de produse agroalimentare au crescut de trei ori la 3,5 miliarde de euro, iar în acelaşi timp ritmul de creştere a importurilor a fost de numai 9,3%.
.
„Explicaţia creşterii exporturilor este că piaţa europeană începe să realizeze că există produse agroalimentare româneşti de calitate. Înainte de a intra în UE problema a fost una de preconcepţie în privinţa industriei alimentare româneşti“, explică Gheorghe Bodea, proprietarul procesatorului de carne de pui Ave Impex Satu Mare, care îşi acoperă 32% din cifra de afaceri de 25 mil. euro/an din exporturile spre vestul Europei.
Produsele agroalimentare exportate în străinătate însă, se bazează pe materii prime, bunuri fără valoare adăugată mare. Mai mulr de jumătate din exporturi sunt acoperite de cereale, seminţe oleaginoase şi de animalele vii. Spre exemplu, în primele nouă luni din acest an exporturile de cereale (grâu, orz, porumb) şi seminţe de floarea-soarelui au fost de 1,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 44% din total.
Doar un număr redus de companii controlează afacerile de export cu materii prime agricole, spre exemplu, în sectorul cerealelor, afacerile sunt deţinute de câţiva traderi multinaţionali precum Glencore, Toepfer, Ameropa sau Cargill. La fel se întâmplă şi în cazul exporturilor de animale vii care sunt controlate tot de un număr redus de comercianţi.
Miza afacerilor traderilor sunt marjele făcute cu precădere din exporturile către economiile din regiune cu deficit de producţie pentru cereale sau seminţe oleaginoase.
În cazul pieţei locale, traderii beneficiază de contextul favorabil al poziţiei strategice pe care o are România în regiunea Mării Negre, dar şi de fragmentarea agriculturii şi de lipsa de soliditate financiară a businessurilor fermierilor.
În acelaşi sens, traderii de animale vii au prins avânt în condiţiile în care crescătorii de animale nu au suficientă forţă financiară pentru a genera fluxuri de numerar astfel încât să păstreze bovinele sau ovinele tinere până la maturitate. În absenţa numerarului, comerţul cu animalele vii tinere devine un adevărat centru de profit, dar, în acelaşi timp, o piedică în calea extinderii exploataţiilor.
Una din cele mai agresive campanii de export pentru grâu, a fost declanşată în a doua jumătate a acestui an, de către traderii de materii prime. Aceştia au livrat 2 mil. Tone de grâu în primele trei luni, din care mai bine de jumătate au ajuns în Egipt, cel mai mare importator mondial, cu 8-10 mil. tone.
Grâul românesc a reuşit să îşi facă loc pe piaţa egipteană abia în ultimele două sezoane comerciale, după ce anterior faţa produselor româneşti fusese luată de marfa din Ucraina, Rusia sau Franţa.
Deoarece economia nord-africană comandă grâu din pieţele internaţionale pe baza unui sistem de licitaţii organizat de stat, oferind siguranţă comercianţilor, avem de-a face cu o miză enormă.
De asemenea, casele de comerţ au reuşit să facă livrări şi în alte destinaţii considerate exotice pentru produsele româneşti agroalimentare, precum Coreea de Sud, Japonia sau Congo.
În acest an, China a deschis porţile pentru carnea de porc românească, fiind una din cele mai mari pieţe de consum din economia mondială. Autorităţile de la Bucureşti şi cele chineze au semnat un document în acest sens la câteva luni după ce compania Shanghui International a preluat producătorul american Smithfield, cu afaceri în Europa în Polonia şi România.
Recent, când delegaţia condusă de premierul Chinei a venit la Bucureşti, oficialii români au anunţat că economia asiatică are nevoie de câteva milioane de capete de ovine, caprine şi porcine în fiecare an. Însă capacitatea de export a agriculturii locale nu poate face faţă deocamdată unei cereri atât de mari din China. În plus cele mai importante segmente ale pieţei zootehnice se află în deficit de mai bine de cinci ani.
SURSA: ZIARUL FINANCIAR
