Seara de marţi a fost plină de semnificaţie pentru sute de studenţi de la facultăţile din Cluj-Napoca, prezenţi în Aula Magna a Seminarului Teologic Ortodox, la proiectarea în premieră a filmului „Te iubesc, Ion şi Doina”, care redă viața, dragostea și muzica îndrăgiților artiști Ion şi Doina Aldea Teodorovici, stinşi din viaţă atât de tineri şi atât de tragic. Pelicula s-a bucurat de un succes enorm în Basarabia şi la fel stau lucrurile şi la Cluj.
„Din punct de vedere spiritual şi sentimental, toate aprecierile noastre, tuturor realizatorilor. Nu i-am văzut faţă către faţă pe Ion şi Doina Aldea Teodorovici, dar le-am ascultat cu mult drag cântecele şi ani de zile la sărbătorile naţionale, la Alba Iulia, erau prezenţi şi Adrian Păunescu şi Gigore Vieru, iar unul dintre cei care îi iubea foarte mult era părintele Doru Gheaja şi când se ivea ocazia, nu mai termina în a-mi povesti cât de profunzi şi cât de serioşi au fost aceşti doi oameni. Au făcut o lucrare deosebită pentru neamul românesc şi în acelaşi timp pentru spiritualitatea noastră. Sigur că şi-au imaginat oamenii multe scenarii legate de trecerea lor în eternitate; nu ştiu eu care-i adevărul, dar regretăm că s-au dus aşa devreme. Îi felicităm şi pe tinerii noştri, care v-au determinat să faceţi premiera filmului aici”, a precizat ÎPS Mitropolit Andrei, prezent la eveniment.
Părintele decan Vasile Stanciu s-a declarat profund emoţionat de filmul adus la Cluj prin insistenţa Cercului „Baladă pentru Basarabia” şi promovat printre studenţi de Grupul de Iniţiativă Basarabeană Cluj.
Regizorul şi scenaristul filmului, Leontina Vatamanu, a avut amabilitatea să stea de vorbă cu reporterii ClujAzi.ro despre realizarea filmului şi despre cele două inimi gemene metaforizate în documentar.
ClujAzi: Filmul este o metaforă. Credeţi că tinerii ar trebui să îndrăznească să realizeze proiecte similare, care să simbolizeze parcurgerea drumului de la opresiune spre libertate?
Leontina Vatamanu: Cred că da, pentru că ţine de viitor, iar viitorul sunt tinerii. Eu consider că acum este un mare vid de informaţie. Ar trebui să ne apropiem şi să ne cunoaştem mai bine, să venim cu activităţi culturale similare, proiecte mixte şi în mod firesc o să se întâmple aceast deziderat.
Apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană poate sa asigure cadrul optim de afirmare a năzuinţelor tinerilor basarabeni?
Astăzi noi sperăm şi tot ne uităm la orizontul uniunii europene şi cumva ne vedem viitorul în această parte a lumii şi sperăm din suflet să se realizeze pentru că aceasta ne asigură şi libertate şi alte perspective de viitor. Noi suntem dornici cel puţin de libertate. În Basarabia a fost o luptă veşnică pentru anumite valori. Poate pare ciudat, dar părinţii noştri au luptat pentru a vorbi limba română publică, au luptat pentru a obţine alfabetul latin, pentru lucruri care pot părea elementare, dar în obţinerea acestor lucruri s-au sacrificat oameni. Lupta continuă şi cred că dacă s-ar schimba un pic conjunctura politică, cred că noi ne-am vedea de lucruri mai obişnuite, mai cotidiene, am face mai multe filme şi spectacole.
Aţi parcurs un drum lung de peste doi ani în realizarea acestui film. Cum a ieşit produsul finit faţă de ceea ce v-aţi închipuit la început?
Cel mai greu a fost să adun materiale. Spre surprinderea mea, în arivele statului nu s-au păstrat şi a fost nevoie să apelez la particulari, la persoanele care i-au cunoscut, apoi a trebuit să structurez tot acest material. Iniţial a fost vorba să fac un film de o oră, dar nu am putut să mă încadrez în acest timp. Acum filmul are 100 de minute în care am încercat să le povestesc viaţa, să îi las pe ei să îşi povestească viaţa şi oamenii să îi redescopere, pentru că ei nu mai sunt de 22 de ani, generaţia tânără poate nu i-a cunoscut şi poate era important să îi facem pe tineri să vină la acest film şi să descopere două figuri marcante.
Atunci când porneşti în realizarea unui film, încerci să treci prin tine tot acest material şi să descoperi, să afli tot felul de lucruri. Totul a fost pentru mine o călătorie din aceasta în care i-am văzut pe Doina şi pe Ion într-o altă lumină. Când au murit, eram studentă la Bucureşti şi anume această ultimă perioadă n-am apucat-o eu, însă am descoperit-o în materialele acestea inedite, în filmările familiei, care nu au apărut în altă parte. A fost o experienţă deosebită şi chiar le spuneam apropiaţilor mei, care m-au văzut cum stăteam luni întregi la montaj, că deja îmi curge prin vine muzica lor, m-am apropiat mult de ei, ceea ce este normal atunci când lucrezi cu un asemenea material, cu două biografii, cu creaţia lor.
Ce succes aţi avut cu filmul în alte judeţe ale ţării şi în Basarabia?
În Basarabia, premiera a avut loc pe 5 iunie. Noi am spus că proiectăm filmul pentru trei seri la rând, pentru cei care vor să-l vadă. Sălile au fost arhipline, lumea stătea pe scări, filmul a atras atenţia tuturor, aşa că ne-am prelungit proiecţiile pentru încă o săptămână, apoi am început să colindăm cu filmul în mai multe localităţi din ţară, unde eram aşteptaţi şi acolo oamenii l-au primit cu mare bucurie şi emoţie. După ce se încheia filmul, ei mai rămâneau în sală şi m-am bucurat să aud impresii frumoase atât din partea tinerilor, cât şi din partea generaţiei mai în vârstă, care s-au regăsit în acest ilm, o mare de oameni care se regăsea şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, care au luptat pentru libertate.
Ce suport aţi primit din partea autorităţilor pentru realizarea filmului?
A fost un film despre destinul Doinei şi al lui Ion, gândit în cadrul unui program de acţiuni cu ocazia „Anului Doina şi Ion”, care a fost în 2012. Mama Doinei şi Cristi Aldea Teodorovci mi s-au adresat să fac acest film. Eu am cerut timp ca să pot să intru în miezul lucrurilor şi să adun tot acest material video şi până la urmă iată acest film pe care l-am realizat. Destul timp a luat şi retuşarea materialului pentru că atunci se filma pe VHS, care s-a deteriorat în timp. Guvernul a oferit suport şi poate în urma acestui film eu sper să mai apară şi alte proiecte de acest gen, despre personalităţile marcante ale Basarabiei.
