Inspecţia Muncii, o instituţie cu aproximativ 2.400 de angajaţi, care supraveghează o piaţă a muncii cu 4,4 milioane de salariaţi oficiali (doar jumătate din populaţia activă din România) şi are grijă ca statul să-şi recupereze banii din taxarea muncii şi sancţionarea celor care angajează „la negru“, a fost ştearsă din pix la finalul anului trecut printr-o ordonanţă de urgenţă care desfiinţează instituţia.
Astfel, activitatea inspectorilor de muncă ar urma să fie alipită celei a inspectorilor sociali din cadrul Inspecţiei Sociale (ANPIS) sub umbrela unei singure agenţii de control – Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială.
În prezent, se află în dezbatere publică hotărârea de funcţionare şi organizare a noii structuri, iar dacă va fi trimisă spre aprobare şi va trece de guvern, inspectorii de muncă şi cei sociali vor fi repartizaţi în teritoriu în direcţii judeţene de muncă şi securitate socială, care, susţin unii, vor ajunge la „cheremul“ baronilor locali, iar angajaţii îşi vor pierde orice speranţă de a-şi face dreptate în relaţia cu angajatorii.
Liviu Pop, ministrul delegat pentru dialog social, afirmă că decizia de comasare a două dintre cele mai importante instituţii din domeniul muncii are ca scop tocmai eficientizarea controalelor şi a modului în care sunt distribuiţi banii pentru cauzele sociale.
Circa 1,45 milioane de români lucrează fără forme legale (potrivit estimărilor Consiliului Fiscal), însă în 2013 inspectorii de muncă au identificat doar 15.761 de persoane care lucrau fără forme legale, iar în 2014 numărul sancţiunilor a scăzut cu 10%.
