Utah, un oraş american cu o populaţie de aproximativ 3 milioane de locuitori, a reuşit să elimine aproape total problema oamenilor străzii printr-un program social intitulat „Housing first”, adică acestora li se oferă o locuinţă înainte de toate, apoi sunt introduşi într-un program de reabilitare.
Acum, Utah are mai puţin de 300 de persoane fără adăpost, iar acest lucru va fi remediat complet până la finele anului 2015, conform estimărilor, scrie Business Insider. Începând din 2005, numărul acestora a fost redus cu 75%.
Cuvântul cheie al programului este „stabilitate”, lucru care le lipseşte oamenilor străzii, găzduiţi pe termen scurt în diferite adăposturi. Aceşti oameni sunt priviţi mai întâi drept schizofrenici, alcoolici, traumatizaţi, cu probleme mintale, iar stabilitatea lor adesea nu intră în discuţie.
Un studiu realizat în New York asupra a 242 de oameni ai străzii arată că 88% dintre aceştia locuiau de 5 ani în locuinţele sociale primite, cauzând costuri mai reduse comunităţii în care trăiau şi statului, contribuind cu chirie pentru spaţiul primit.
De obicei persoanelor fără adăpost li se cerea să renunţe complet la consumul de alcool şi de droguri înainte să primească locuinţe, însă aşa nu se înregistrau progrese prea mari. Se pare că este o soluţie mai bună întinderea unei mâini de ajutor înainte.
Iniţial, criticii programului se temeau că prin acest program vor fi irosite sume uriaşe de bani prin oferirea locuinţelor permanente pentru oamenii străzii, însă realitatea a arătat că aceste persoane se reabilitează astfel mai rapid şi cauzează costuri sociale mai mici.
Programul Housing First nu este gratuit pentru beneficiari: oamenii care primesc locuinţe trebuie să plătească lunar 50 de dolari sau 30% din venit (în funcţie de suma mai mare).
Între adăposturi, închisori, ambulanţe, vizite la spitale, costul statului pentru o persoană fără adăpost ajunge la 20.000 de dolari pe an. O locuinţă permanentă pentru o persoană precum şi salariul unui lucrător social care să ajute beneficiarul să se reabiliteze costă statul doar 8.000 de dolari anual, scrie The New Yorker.
