Artiștii clujeni Ernő Bartha (sculptor, artist plastic) și Bács Ildikó (regizor) vor porni mâine pe jos înspre Londra, din dragoste pentru artă, dreptate şi libertate. Cu această ocazie, iubitorii artei sunt invitați sâmbătă, 18 iulie, de la ora 9, la Vlaha, în Arkhai Sculpture Park (str. Principală nr.442) la un mic dejun, după care cei doi artiști își vor începe pelerinajul. Ei vor parcurge 2025 km în 100 de zile. În prima zi vor merge 19 km, din Vlaha până în Căpuşu Mare. Cei care susţin cauza lor sunt invitaţi să li se alăture oricând de-a lungul celor 100 de zile.
Ernő Bartha a reprezentat România la Olimpiada Culturală de la Londra din 2012. În cadrul proiectului, artistul a realizat trei sculpturi de dimensiuni monumentale: „Zgârie Nori“, „Pasărea“ şi „Spirala Timpului“, sculpturi care fac parte din proiectul Nature in the City a artistului. Lucrarea care a câştigat competiţia iniţiată de către Institutul Cultural Român, „Spirala Timpului”, a fost amplasată în Pleasure Gardens, parc care s-a închis imediat după amplasarea lucrării, astfel că lucrarea nu a mai fost vernisată şi nici nu a putut fi văzută de către vizitatori. Lucrarea era concepută special pentru Olimpiadă. Oricine trecea pe sub ea putea auzi înregistrări din momente semnificative ale olimpiadelor antecedente, era ca o reîntoarcere în timp, o retrăire a unor momente emoţionante. Lucrările „Zgârie Nori“ şi „Pasărea“ au fost realizate de artist suplimentar, din bugetul propriu, asigurându-se în felul acesta că impactul va fi şi mai mare. Lucrările au fost amplasate pe lacul Parcului Victoria, dar fără să aibă ataşate tăbliţe cu numele operelor şi al artistului. Azi, lucrările sunt considerate ca fiind parte integrată din Parcul Victoria, dar trecătorii nu ştiu ce reprezintă, cine le-a creat şi cum au ajuns să fie amplasate pe lac.
„Oricare lucrare este parte din inspiraţia divină şi parte din sufletul meu, fiecare lucrare de artă este eternă şi este creată pentru ca fiecare dintre noi să ne bucurăm de ea. Spirala Timpului este azi o lucrare prizonieră într-un parc închis, nimeni nu s-a putut bucura de ea, nici măcar eu”.
Artiștii vor porni în călătoria lor cu fonduri proprii, fără a avea o mașină pentru bagaje sau cazări în hoteluri. Pelerinajul este gândit ca un sacrificiu pentru artă, iar cei doi călători vor accepta susținerea oamenilor și orice fel de ajutor de-a lungul drumului lor.
