Miercuri seara am avut prilejul să descoperim o lume nouă, mult mai bogată decât ne așteptam, chiar în mijlocul orașului Cluj-Napoca. Asociația Pontes în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială și Medicală și Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români au pus la cale o cină în întuneric pentru o mână de oameni văzători care urmau să fie îngrijiți în beznă de nevăzători.
Proiectul Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiență de vedere urmărește să spargă barierele dintre văzători și nevăzători prin acțiuni pentru văzători ca să înțeleagă lumea nevăzătorilor.
Grupe de câte 7-8 persoane s-au format rapid, în trenulețuri, fiecare cu o mână așezată pe umărul celui din față. Ghidul nostru a fost Eva din Harghita, nevăzătoare total, care a stat în fruntea coloanei. Și pornim!
Eram încă afară, dar deja împleticiți. Dan Lionte ne deschide ușa în Buricul Târgului, unde s-a asigurat că nu e pic de lumină.
Niciodată nu am acordat atât de multă atenție la intrarea într-un restaurant. Treptele păreau infinit de multe, iar Eva – deși binevoitoare cu noi – era anunțată constant să meargă mai încet. Palmele erau tot mai încleștate pe umeri, ne ghidam doar cu auzul și simțul tactil.
Am ajuns în cele din urmă la masa rezervată. Cu mișcări lente am descoperit tacâmurile și paharele, unii mai rapid decât alții. Ne anunțam între noi: „Vezi că ai două pahare! Vezi că mi-ai luat tacâmurile! Ai vărsat apa pe mine! Desertul acesta e uriaș”.
Pentru Eva totul părea floare la ureche. Ne-a ghidat excelent pe toți mesenii printre băuturi și preparate alese. Știa inclusiv ce fac colegii ei de la alte mese. Noi trebuia doar să avem grijă să nu scăpăm mâncarea din furculițe.
Asociația Pontes, formată în special din tineri cu deficiențe de vedere, și-au propus prin diverse activități de acest fel să-i facă pe văzători să asculte orașul la fel cum o fac ei.
Din conversații aflăm că uneori din exces de a ajuta văzătorii fac foarte multe greșeli. Au fost situații în care nevăzători au fost luați de mână să treacă strada deși nu doreau și au fost chiar accidente rutiere din această cauză.
Sunt văzători care se feresc să spună unui nevăzător „hai să vezi” sau „să-ți arăt ceva”; pe ei îi deranjează când simt că eviți aceste cuvinte. „Pot să-i arăt lui Florin un roll-up. Cum îl arăt? Îi explic ce forme sunt sus, cum arată jos. E mult mai bine așa”, de spune Dan.
Cu această ocazie a fost tipărit și un ghid despre cum să ne comportăm cu nevăzătorii.
Proiectul le-a oferi posibilitatea nevăzătorilor să iasă în oraș alături de văzături cu diverse ocazii, pentru a sparge bariere. S-a mers la picnic, a fost făcut foc de tabără, un grup mixt s-a deplasat la Salina Turda, iar Eva – nevăzătoare total, s-a cățărat pe un culoar cu dificultate portocalie. Lumea lor e mult mai bogată decât credem noi. Ei au simțul tactil mult mai dezvoltat, simțul auditiv mult mai dezvoltat, își dau seama de multe și din tonul cu care povestim. Sunt și oameni de succes, antreprenori, constructori, excelenți maseuri, adaugă Dan.
O altă componentă a proiectului este sensibilizarea instituțiilor publice. Sunt nenumărate exemple în care nevăzătorii interacționează cu instituțiile publice care nu au servicii adaptate pentru ei. Persoane cheie din aceste instituții vor fi informate și instruite cu privire la modul în care să sugereze soluții pentru nevăzători.
Mersul la Poliție cu o problemă normală, la Finanțe sau la Primărie e un chin pentru aceștia. În acele instituții ar trebui să existe o singură persoană, recunoscută de toți ceilalți angajați, iar când vine un nevăzător cu o cerere, să fie însoțit să-și rezolve problema. Ei sunt trimiși de la o cameră la alta, sunt puși să semneze, așteaptă la coadă, primesc numere de ordine fără să știe unde e acel ghișeu la care își pot rezolva problema.
Și băncile ar trebui să acționeze, că doar nu poți spune că nu au bani! E la fel de dificil pentru nevăzători să se descurce în sediul unei bănci după cum e să meargă la Evidența Populației pentru buletin.
O simplă plimbare prin parc sau spre locul de muncă e un adevărat calvar uneori pentru nevăzătorii din Cluj-Napoca. Există în primul rând eterna problemă a stâlpișorilor mici instalați pe marginea trotuarelor, care nu sunt observați cu bastonul. Dacă nu se fac mai înalți, să fie făcuți din cauciuc, să nu te lovești atât de tare. Ce să mai vorbim despre lucrările masive care se fac pe străzile din oraș, care aduc schimbări de la o zi la alta. Muncitorii de pe șantiere ar trebui să fie mult mai atenți la trecători!
O altă problemă care ar trebui să fie rezolvată instituțional este cea a mijloacelor de transport în comun. Deși modernizate, acestea nu au momentan posibilitatea de a anunța nevăzătorii care mașină e în stație. Am aflat ieri seara că se lucrează la un program informatic la București, care să anunțe nevăzătorii prin GPS cu privire la acest aspect.
Clujul e un plus față de Capitală
Eva are o bogată experiență de viață, chiar mai bogată decât a multor văzători. Călătorește mult, recent a fost până la Călărași și chiar în București. Ea își admiră amicii nevăzători care au curajul să iasă la plimbare prin uriașul labirint din Capitală.
Aflăm astfel că la Cluj-Napoca există un mare plus la capitolul siguranță, pe care nevăzătorii îl apreciază în mod deosebit.
Aşadar, nevăzătorii nu sunt cu nimic mai deosebiţi decât văzătorii: au aceleaşi dorinţe, se bucură, se relaxează în acelaşi fel ca oricare alt om şi într-un mediu familiar pot face aproximativ 90% dintre lucrurile zilnice.
Activităţile comune sunt posibile datorită proiectului „Paşaport de succes pentru copii şi tineri cu deficienţe de vedere” iniţiat de Asociația Pontes în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială și Medicală Cluj-Napoca și Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români Filiala Cluj-Napoca, finanţat cu sprijinul financiar al Programului RO10 – CORAI, program finanţat de Granturile SEE 2009-2014 şi administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 883.936,00 lei, din care asistență financiară nerambursabilă solicitată 795.542,40 lei.
