Clujenii s-au adunat în număr mare, sâmbătă, în centrul municipiului Cluj-Napoca, la mitingul de solidaritate cu familiile românilor de la care serviciile sociale norvegiene Barnevernet au confiscat abuziv copiii.
”Ieri, la noi în casă, o bunică care are două nepoțele în Norvegia, a spus că de la declanșarea cazului familiei Bodnariu se teme să mai meargă la biserică – și noi numim asta civilizație sau supra-civilizație. Dreptul părinților de a-și crește și educa copiii în spiritul potrivit credinței și convingerilor proprii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la păstrarea identității etnice, culturale, religioase etc. – ne referim aici la copiii care potrivit legii ar fi trebuie să fie plasați împreună, în aceeași locație (dar copiii au fost risipiți la trei adrese diferite) – toate acestea ne provoacă o adâncă durere. De aceea suntem aici, pentru a da glas acestei dureri din inima noastră, pentru a fi împreună ecoul acelei dureri, acelui strigăt din îndepărtata Norvegie, ecoul durerii din inima acelei mame, a acelui tată și a celor cinci copii despărțiți acum cu atâta brutalitate și cinism. Cinism e pentru că în repetate rânduri părinților li s-a spus de către agenții Barnevernet că sunt foarte bine copiii și că nu le este dor de ei, pentru a spori durerea din inima părinților, mai ales că fetițiele au declarat că în fiecare seară plâng și le este dor de părinți sau când cei doi băieței mai mici întreabă la fiecare întâlnire: când mergem acasă? și noi numim asta civilizație și supra-civilizație. Suntem aici pentru a ne exprima indignarea față de o legislație abuzivă și o metodologie de aplicare a legislației și mai greșită și abuzivă. Nu doar față de o legislație, ci și față de un sistem în care autoritățile centrale declară că nu pot controla, că nu se pot implica și interveni în activitatea consiliilor locale Barnevernet. Cum să nu poți interveni ca organ central care finanțezi activitatea acestei organizații? Nu în ultimul rând suntem aici pentru a ne exprima indignarea pentru slaba implicare a demnitrarilor noștri și față de modul de abordare a acestui caz. Ne-am săturat să auzim afirmații de genul: așa e legislația norvegiană, foarte strictă sau avem relații foarte excelente cu Norvegia. Nu! Dumneavoastră nu sunteți chemați să scuzați o legislație abuzivă și să-i apărați pe cei care v-au ales și trăiesc onest. Să vorbiți în favoarea lor, să criticați în forurile interne și internaționale un stat care nu-și respectă angajamentele, să criticați în mod civilizat și onest ceea ce știți că nu este corect. Cu ce preț avem relații excelente cu Norvegia, cu prețul sacrificării unor familii și copii? S-au comis în numele civilizației multe atrocități. Să nu uităm de Germania anilor 1940, când au murit 6 milioane de evrei și alte ființe nevinovate de alte naționalități – așa era legislația și România avea relații excelente cu Germania acelor ani. Mai departe, în anii ’45-’50 mureau în Nordul întunecat și înghețat al Siberiei milioane de ființe nevinovate în baza unei legislații stricte, legislația sovietică, a unei țări cu care România avea relații excelente. Acum 3 zile am comemorat victimele Holocaustului. De ce am repeta o pagină neagră a istoriei care să nu ne facă cinste? Dle președinte Klaus Iohannis, dle prim-ministru Dacian Cioloș, stimați membri ai Guvernului, excelența relațiilor interstatale nu rezolvă o situație de criză și nu trebuie să constituie un paravan pentru a se ascunde abuzuri. Dacă dvs veți tăcea, ajutorul ne va veni din altă parte și cine știe dacă nu tocmai pentru o vreme ca aceasta ați ajuns acolo unde ați ajuns acum (Cartea Estera, Cap 4) Așteptăm din partea aleșilor noștri mai multă implicare, mai multă determinare. Mulțumim parlamentarilor care s-au implicat cu afecțiune, interes și obiectivitate în acest caz, pentru toate demersurile intreprinse la nivel intern și internațional și pentru toate cele care urmează să se intreprindă. Nu-i urâm pe norvegieni, Rut Bodnariu este norvegiancă, este sora noastră în Cristos, născută într-o familie cu o veche și bogată tradiție în credință”, a precizat organizatorul evenimentului, pastorul Marin Pintilie.
Printre vorbitori s-a aflat și părintele ortodox prof. univ. dr. Stelian Tofană: ”Suntem alături de atâtea alte familii care trăiesc o dramă asemănătoare în lumea de astăzi, știute și neștiute. Felicit pe toți care v-ați adunat aici nu ca să apărați o cauză confesională, cum adesea s-a spus în legătură cu acest trist eveniment, ci cauza dramei și a suferinței unei familii. Trăim un timp în care se încearcă normalizarea și instituționalizarea anormalului. Nu putem să acceptăm asta, iar această normalizare a anormalului să fie definită eufemistic ”valori europene”, fără Dumnezeu, fără Evanghelie, fără Iisus, fără sfințenie. Nu putem accepta o astfel de lume, indiferent de confesiune. Cine crede astăzi că lupta este pentru identitate confesională, se înșeală. Astăzi lupta este pentru identitate creștină. Nu se spune, când mor creștinii cu zecile și sutele, că au murit ortodocșii, că au fost uciși greco-catolicii ș.a.m.d. ci că au fost uciși creștinii, de aceea trebuie să strângem rândurile, toți să fim misionarii și evanghelicii lui Iisus. N-am făcut nimic astăzi dacă ne întoarcem acasă și nu suntem fiecare în parte mesagerii mesajului de aici, pentru întreaga Lume, nu doar pentru Europa. Distrugerea familiei creștine duce la distrugerea societății în care trăim pentru că este distrusă celula de bază a societății. Pe noi, ca părinți, s-ar putea să ne întrebe mâne copiii noștir, nepoții noștri, ce istorie ați scris, dragi părinți și bunici, ce ne-ați lăsat în urmă? Suntem responsabili de viitorul lor, absolut toți, indiferent de identitate confesională, de ziua de mâine. Nu mai putem să acceptăm ideea că putem să trăim într-o societate fără Dumnezeu, fără familia creștină. Drama acestei familii trebuie să fie drama fiecăruia dintre noi. Moșii și strămoșii noștri – cei mai în vârstă știți – care au avut 7 sau 10 copii și desculți, uneori, și dezbrăcați, și flămânzi, așa mergeau la școală și la rugăciune, nu și-au împrumutat copiii azilelor de protecție în care să fie crescuți marionete pentru societatea viitoare, ci pruncii au stat în familia lor, cum a fost: greu, ușor, trist, dar au avut bucurie în familie. Din acele familii, astăzi, sunt oameni de nădejde ai acestei societăți, oameni cu caracter. Trebuie să lucrăm toți ca evanghelia de mâine a lui Iisus să nu fie o evanghelie a societății așa cum o vrea ea, fără ideea că pentru păcat vom da seama, lucru care se încearcă să fie scos din Evanghelie. De ce ne înspăimântați voi, creștinii, cu o astfel de evanghelie? n-aveți voie să ne spuneți de păcat, n-aveți voie să ne spuneți despre plata pentru desfrânare! Misionari în lume pentru apărarea vieții, pentru apărarea vieții creștine, pentru apărarea valorilor spirituale ale umanității și pentru aăprarea evangheliei lui Iisus, avem un rost pe acest Pământ”.
Participanții la miting au purtat pancarte cu inscripții în engleză, prin care cereau returnarea în familia lor a celor cinci copii. ”Norway, it’s time to give back our children!”, ”Reunite the Bodnariu family”, ”Norway, stop Barnevernet stealing children”.
”Suntem aici să transmitem familiei Bodnariu că nu sunt singuri în această nedreptate care s-a făcut, că noi, frații lor de credință, părinții, bunicii și copiii creștini din România simțim alături de ei și ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei în fiecare zi. Suntem aici să protestăm pentru acest abuz pe care l-a făcut această organizație Barnevernet. Credem că au făcut și lucruri bune, dar de data aceasta au făcut acest abuz față de familia Bodnariu, familia Nan, Rădulescu și alte familii. Suntem aici să cerem ca autoritățile norvegiene să-și deschidă ochii și să înceapă să judece lucid, în baza adevărului, această situație. Ca să poată înțelege și judeca lucid cei din Barnevernet și autoritățile noevegiene, cerem să se pună pentru o clipă în situația familiei Bodnariu, să se gândească la copiii lor, dacă ar fi luați de la sânul mamei și din familie, de cineva. Suntem aici ca să dăm un semnal de alarmă pentru toți creștinii din Europa, care se pare că a început să adoarmă, că Diavolul se luptă împotriva noastră, că se face chiar înger de lumină și dacă nu suntem treji, ne adoarme păcatul, lumea materială, ne adorm preocupările de o clipă și pierdem valorile și poate și veșnicia cu Dumnezeu. Cerem în locul acesta, uniți, ca autoritățile din Europa și din Lume, care se ocupă cu drepturile omului și ale copilului, să nu fie indiferenți față de aceste abuzuri, ci să dovedească puterea, autoritatea, sinceritatea și implicarea. Cerem ca autoritățile române, dl președinte, dl prim-ministru, Parlamentul României să fie alături de ei, să facă tot ce este cu putință pe cale diplomatică și să se implice pentru rezolvarea acestor situații dramatice în care au ajuns aceste familii. Suntem aici și pentru noi, să ne gândim foarte serios cum ne creștem copiii în România, ce fel de părinți suntem. Cei din Barnevernet și cei din autoritățile norvegiene probabil cei mai mulți sunt creștini. Mă gândesc ce ar putea să gândească și să spună marele reformator care a luat scriptura dintre ziduri și a pus-o în mâna oamenilor, ce ar face Luther în situația aceasta și spun creștinilor din Norvegia implicați în acele instituții să se gândească ce spune Scriptura despre decizia lor și ce le-ar spune Dumnezeu dacă ar vorbi cu El. Să ne gândim cum ne creștem copiii de astăzi, care mâine vor fi profesori, medici, ingineri, primari, senatori, miniștri – dacă nu-i creștem lângă Dumnezeu, cu Scriptura, în rugăciune, dacă nu-i creștem moral, s-ar putea asemenea drame să se întâmple în viitor și în țara noastră. Aș vrea să închei cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în cartea Deuteronom, Cap. 6, versetul 4: Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale”, a spus Vasile Tămaș, președinte al comunității baptiste din regiunea Cluj.
Aurel Moldovan, vicepreședintele cultului penticostal din România: ”Ne-am adunat aici nu ca să criticăm pe cineva; ne-a adus aici, îmrepună, durerea pe care dorim să o împărtășim cu cei care în această vreme, familia Bodnariu și alte familii, trec printr-o dramă. Ca și oameni creștini suntem învățați de Sfânta Scriptură că trebuie să fim apropape de cei care trec prin situații complicate, să plângem cu cei ce plâng. Avem în sufletele noastre această mare durere că în perioada aceasta în care tărim, într-o țară civilizată, creștină, într-un stat democratic, se pot încălca drepturile elementare ale familiei, dreptul părinților de a-și educa copiii și dreptul copiilor de a crește într-o atmosferă plină de iubire părintească. Nu este prima dată când statul are pretenția că știe să educe mai bine decât o fac părinții. S-ar putea să se priceapă statul să facă educație la matematică, fizică sau georgrafie, dar niciodată statul nu se pricepe la fel de bine să facă formarea caracterului. Ceea ce poate să facă familia mult mai bine decât statul e să formeze caracterul copiilor. Ei trebuie să crească cum Dumnezeu a rânduit, în atmosferă de dragoste părintească și copiii familiei Bodnariu și ai celorlalte familii sunt lipsiți de acest drept elementar, dragostea părintească. Imediat după 1989, mai multe delegații din Norvegia au venit la Cluj cu tiruri cu ajutoare. Am fost implicat alături de ei la orfelinatul de la Gherla. Când am intrat acolo, copiii au venit imediat înspre noi și au început să se prindă cu amândouă mâinile de noi, de picioarele noastre și spuneau: luați-mă în brațe. Prietenul meu norvegian a început să plângă și a zis așa: acestor copii le lipsește dragostea părintească, din cauza aceasta se prind așa de noi. Țara acestui prieten al meu, Norvegia, îi permite acestui serviciu să-i priveze pe niște copii de dragostea părintească. Familia nu abuzează în fața statului, dar statul norvegian abuzează de această autoritate pe care Dumnezeu i-a dat-o, să separe copiii de familie. Ne doare tare mult că acțiunea aceasta a instituției pentru protecția copilului din Norvegia își ascunde acțiunea în spatele unui mare neadevăr, că tot ceea ce intreprinde e înspre binele copiilor. Imaginați-vă că un tată și-ar smulge brutal copilul din brațele mamei și această informație ar ajunge la urechile autorităților. Nu cumva acest tată ar fi acuzat de abuz fizic? Ori când instituția aceasta smulge brutal copii din brațele mamei și tatălui, ceea ce face instituția e spre binele copilului? Dacă o mamă și-ar alăpta copilul de 2 ori pe săptămână, când s-ar afla, s-ar spune că e o mamă iresponsabilă, denaturată. Când statul face lucrul acesta, ceea ce face statul e înspre interesul copilului? Nu vi se pare cumva că toate aceste acțiuni sunt justificate de un mare neadevăr?”
Pentru că autoritățile norvegiene i-au preluat pe cei cinci copii deoarece unul dintre ei a intonat la școală un cântec religios, ”Mărețul har”, participanții la miting au interpretat împreună, la rândul lor, această cântare.
”Toată oprimarea aceasta nu are mai multă putere decât ceața care s-a așezat peste Cluj, care va părea că e atutputernică, că blochează lumina Soarelui, dar de fapt o ușoară suflare de vânt o dă deoparte. Ne-am adunat aici să fim suflarea aceasta de vânt. Va trebui să rămânem alături de această familie și alături unii de alții și să rămânem treji în credința noastră, fideli Evangheliei și Cuvântului lui Dumnezeu, să ne străduim să fim la nivelul acestei familii. Când am auzit că motivul de la care a început persecuția acestei familii a fost de la o cântare religioasă am zis: să dea Domnul să avem în România numai familii care să se facă vrednice de o astfel de persecuție, să dea Domnul ca România să fie o țară în care toți copiii să cânte astfel de cântări, în care Dumnezeu să fie pe buzele noastre, să nu vorbim doar în biserică și comunitatea noastră despre Dumnezeu. Dumnezeu este acea lumină care dacă o pătrăm în suflet trebuie să o arătăm tuturor. Familia Bodnariu a făcut asta și pentru că a făcut asta acum sunt persecutați. Din păcate, ceața aceasta am risipit-o aici, în Cluj, dar ceața din sufletele Europei, așa-zis civilizată, e mult mai deasă. Suntem chemați să fim lumina Lumii, să risipim ceața din sufletele oamenilor. Trebuie să începem cu noi, dând mărturie. A trecut vremea în care să ne rugăm în biserici. Nu înseamnă să nu ne mai rugăm în biserici, dar trebuie să avem curajul să ieșim în stradă, să spunem că vrem o Românie și Europă cu Dumnezeu. Vrem o Românie și o Europă în care familia să-și poată crește copiii în credință. Nu vrem experimente sociale, un stat care să se pretindă mai capabil decât părintele să iubească copiii, așa ceva nu se va întâmpla niciodată. Ori de câte ori statul se bagă în probleme care privesc un grup mai mic precum familia, nu rezolvă o problemă, ci face o problemă mult mai mare. Statul trebuie să creeze un cadru în care familia să se poată dezvolta, să-și poată crește copiii cu caracter, cu demnitate și principii. Familia trebuie ocrotită, nu sfâșiată”, a afirmat Călin Sechelea, reprezentantul cultului greco-catolic.
Pastorul Marius Sabou: ”Ne-am adunat în locul acesta în semn de solidaritate cu familiile care trec printr-o tragedie. Dar aș vrea să vedem ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în societatea norvegiană. Evaluând reacțiile și comentariile din mass-media pe care le-am văzut în ultima vreme, avem impresia că asistăm la un conflict între două culturi: cultura românească și cultura norvegiană. Și când le compari, ai impresia că noi suntem undeva jos și ei stau foarte bine, au super-cultură. Însă o analiză mai atentă asupra situației ne face să înțelegem că reacțiile sunt generate de ceva mult mai adânc decât o diferență culturală sau un model diferit de educație. Este o reacție la niște valori esențiale care au fost atinse, mutilate de către norvegieni. Aș menționa aici pe G K Chesterton, care spunea că există un nivel până la care îți poți permite schimbarea. Este normal să faci schimbări minore într-o societate, dar – spunea el – este anormal să faci schimbări care țin de natura sau de esența lucrurilor, să faci shimbări la natura pusă de Dumnezeu în lucruri. El face referire la încercarea de a schimba o cămilă, să îi iei cocoașa din spate, spunea că ai putea să iei un tigru de după gratii, însă este nenatural să iei dungile pe care le are puse de Dumnezeu acolo. Ce s-a întâmplat în Norvegia este această atingere la substanță, la esența pusă de Dumnezeu în lucruri. Un copil trebuie să crească cu mama și cu tata, copiii aceștia sunt abuzați. Dacă ne uităm și mai atent la ce se întâmplă acolo, constatăm că undeva în spate s-a produs un abuz mai mare: norvegienii cu mai mulți ani în urmă l-au scos pe Dumnezeu afară din cultura lor și sunt capabili să facă aceste lucruri și să le tolereze tocmai de aceea. Îmi vine în minte parabola nebunului scrisă de Nietzsche, unde povestește despre momentul în care societatea îl omoară pe Dumnezeu, îl scoate afară. Atunci trebuie să pună ceva în locul lui. Și Nietzsche spune că umblă pe stradă și trebuie să pună o nouă normă morală, noi valori, în locul celor pe care Dumnezeu le-a dat. Lucrul acesta se întâmplă în Norvegia și se poate întâmpla și în socetatea noastră, trebuie să fim atenți la valorile pe care ni le-a dat Dumnezeu, care au fost testate pe mii de ani, pe care s-au construit societăți, care au creat civilizație. În față este pus Dumnezeu – noi credem că la început de orice trebuie să fie așezat Dumnezeu. Un alt pilon este cel al familiei – credem că Dumnezeu ne cheamă să avem familii sănătoase, iar noi ca societate trebuie să facem să se știe lucrul acesta. Apoi este biserica și comunitatea – Dumnezeu ne-a chemat să fim sare și lumină aici în Cluj, unde ne-a așezat – și Dumnezeu să bisecuvinteze toți creștinii din Lume. Privind la lucrarea asta pe care au făcut-o niște tineri din biserică, o să rog pe unul dintre ei să tragă unul din piloni, să vedem ce se întâmplă atunci. În momentul în care unul din pilonii puși de Dumnezeu este scos, se ajunge la dezastru. Asta s-a întâmplat în Norvegia și asta se va întâmpla și în România. Numai că unul din pilonii de acolo era speranța și avem nădejde că bunătatea lui Dumnezeu nu va lăsa să se întâmple lucrul acesta. Avem nădejde că Dumnezeu se va îndura de familia Bodnariu și de noi și până când va reveni Isus Hristos mă rog să fim sare și lumină, să fim o mărturie vie pentru Domnul nostru”.
