Aproximativ 4.000 de persoane au participat sâmbătă, în centrul orașului Cluj-Napoca, la un miting de solidaritate cu familia Bodnariu din Norvegia, ai cărei copii le-au fost confiscați de către autorități.
Participanții de toate vârstele au afișat mesaje precum: „Barnevernet = Childhood killer”, „Reunite the Bodnariu Family”, „Norvegia, nu separa familia Bodnariu”, We support Bodnariu family”, „Norway, let the children back to their family”.
Pe scena din Piața Unirii au urcat lideri ai bisericilor evanghelice din Cluj, dar și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, s-au rostit discursuri, rugăciuni și s-au interpretat cântece de slavă lui Dumnezeu.
„Am auzit în ultimele zile vorbindu-se mult despre apărare. Acest cuvânt a fost folosit și va mai fi folosit în special în circumstanțele în care trecem ca și omenire, că noi ca și creștini am avea ceva de apărat. Doresc să vă spun că nu avem nimic de apărat, ci avem totul de cucerit. Când Aliații au debarcat în Normandia, nu aveau nimic de apărat; ce era de apărat, o Europă debusolată, furnalele de la Auschwitz și somnul elitei Europene? Nu, totul trebuia cucerit și apoi restaurat. Când Isus a pășit pe acest Pământ, nu a venit să apere ceva, El a venit să cucerească. Ce mai era de apărat, răutatea, mizeria, uciderile și hedonismul? Legea nu rezolvase nimic, trebuia să fie totul cucerit, apoi restaurat. Atacul care se dă în aceste zile asupra familiei se dă pe trei fronturi: avort, homosexualitate și educarea copiilor. Dacă primele două pun în pericol însăși existența noastră, cel de-al treilea este cel mai pedepsit, se vorbește despre binele superior al copiilor smulși din familiile lor, dar se trece cu vederea peste faptul că peste 76 din 100 astfel de copii suferă toată viața traumele separării, iar unii, de atâta ”bine suprem”, își iau viața. Cum s-a ajuns aici? Valorile care ne-au construit, 
care ne-au ajutat să avem, care ne-au ridicat, care ne-au învățat etica muncii, care ne-au adus bunăstare și confort, au devenit demodate. În consecință, le-am abandonat. Iar Barnevernet este un exemplu a ceea ce înseamnă lipsa unor astfel de valori: nu mai au compasiune umană. Să smulgi copilul de 4 luni din brațele mamei, oare în ce laborator al Iadului s-a putut naște o asemenea idee? Nu mai există respect față de legile la care ei au aderat, au încălcat convenția privitoare la drepturile copilului adoptată de adunarea generală ONU, nu mai au discernământ. Au transformat o instituție care se vrea de protecție, într-o instituție stat în stat, aproape imposibil de controlat. Apoi au acționat neținând cont de costurile pe termen lung a traumelor și stresului post-traumatic al părinților, dar mai ales al copiilor separați de mediul securizat pe care familia biologică îl constituie. Într-o astfel de lume ce mai putem face noi? Primul lucru pe care Dumnezeu ni-l cere este să avem compasiune. Valorile iudeo-creștine spun: plângeți cu cei ce plâng, deschideți gura pentru cei muți, pentru drepturile celor nenorociți, apără drepturile celui asuprit și nevoiaș. Al doilea lucru la care Dumnezeu ne cheamă este să nu tăcem. ”Oare tăcând faceți voi dreptate?” Oamenii religioși stau în carapacea lor și nu vorbesc de frica de a nu face ceva greșit. Trebuie să ieșim din carapace tocmai pentru că avem ceva de spus, tocmai că am fost transformați de Dumnezeu și ne pasă de aceleași lucruri de care îi pasă și Lui. Al treilea lucru este să avem o viziune înaltă despre Dumnezeu, biserica se ridică și se coboară în funcție de felul în care îl vede pe Dumnezeu. Pentru că suntem în preajma sărbătorii Morții și Învierii Mântuitorului nostru, ne aducem aminte de momentul morții Lui. Acolo, lângă Cruce, era un centurion roman, care văzând felul în care Isus moare, rostește niște cuvinte acest păgân, care rămân peste istorie: ”Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”. Omul rece, călăul, recunoaște că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu. Afirmația comportă atitudinea celui ce crede în trecut, că s-a făcut bine în trecut, dar nu poate modifica prezentul și nici viitorul. Isus a fost, creștinismul a fost, nu se mai poate face nimic, totul a fost și s-a încheiat. Dar Isus nu doar a fost, ci Isus este Fiul lui Dumnezeu și imaginea acestui Isus viu, care este și care vine, trebuie să ne ridice ochii de pe Pământ și să ne îndrepte spatele, să ieșim și să cucerim teritoriile pe care Isus mort și înviat ni le-a dat. Aceste teritorii se numesc întreaga Lume (…) Armele cu care noi, Biserica, cucerim, este credința în Dumnezeu care este și care vine, rugăciunea care unește biserica și dezleagă lucrurile din Ceruri, este cuvântul viu al lui Dumnezeu viu și este viața trăită altfel. Când plânsul copiilor smulși din brațe te macină, când crezi că i-ai pierdut pentru totdeuna, atunci descoperi un mormânt gol, care nu-i gol, ci plin de speranță. Am să închei folosind cuvintele lui lui Ravi Zacharias: batjocoritorul nu va râde ultimul, vedeți voi, dansul pe mormântul unui creștinism mort este cel mai bun caz caraghios pentru că mormântul este gol și cel ce știe calea de ieșire din el stă în Ceruri și râde. Isus Cristos este viu”, a declarat pastorul Adrian Tămaș, care se ocupă de consilierea familiilor tinere și a celor care doresc să se căsătorească.
Paraschiva Pop, profesor și mamă, s-a adresat de asemenea munțimii: ”Familia – mama, tata și copiii – sunt un tot unitar, sfânt, care nu poate fi înlocuit cu niciun surogat. Oamenii de pe tot Pământul se întreabă ce se întâmplă în Norvegia. Întoarcerea micuțului Ezechiel sperăm că este un gest profetic care anunță întoarcerea înapoi acasă și a celorlalți copii confiscați abuziv de Barnevernet. Dacă am fi citit că asemena lucruri există în epoca nazistă, nu ne-ar fi mirat, dar auzind că aceste lucruri se întâmplă într-o țară așa-zis civilizată, prosperă, ne punem serios întrebarea: oare oamenii aceia nu cumva au confundat drumul de urcare înspre mai bine, înspre frumos, înspre Lumină, cu un drum al involuției, care coboară spre desensibilizarea omului și spre dezumanizarea lui? Suntem îngroziți când auzim că unii oameni sunt torturați în anumite țări sau contexte, dar nu există tortură sufletească mai sfâșietoare decât aceea de a-ți vedea propri copii răpiți în mod brutal de o instituție inumană, fără o decizie jduecătorească și fără o anchetă temeinică, chipurile sub pretextul purtării de grijă a statului față de copii. Ne exprimăm protestul față de acest gest inuman de separare a copiilor de o familie iubitoare”.
Sculptorul Liviu Mocan a prezentat astăzi o instalație specială dedicată familiei în general și familiei Bodnariu în particular.
La final, mii de oameni s-au aliniat pentru a porni în marș pe străzile din centrul orașului pentru a transmite mai departe mesajul lor de solidaritate.
Acțiunea de la Cluj-Napoca s-a desfășurat în cadrul unei manifestări globale de susținere a familiei biblice, la care au aderat mai multe județe ale României, inclusiv Capitala.
Leave a Reply