Au apărut recent, în colecţia “Opere fundamentale”, iniţiată şi coordonată de acad. Eugen Simion, încă două volume din opera lui Ion Agârbiceanu, ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, note şi comentarii, referinţe critice şi glosar de ILIE RAD, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2015.
Volumul V conţine romanele Arhanghelii (1913), Legea trupului (Povestea unei vieţi) (1926), Legea minţii (Povestea altei vieţi) (1927), Biruinţa (1930), pentru ca volumul VI să includă romanele Sectarii (1938), Domnişoara Ana (1942), În pragul vieţii (1942) şi Strigoiul (1969).
Volumele V-VI din prezenta ediţie Agârbiceanu (numărând circa 3600 de pagini) includ opt romane publicate în ediţia de Opere (VI-XII), începută de G. Pienescu şi continuată de Mariana şi Victor Iova, urmând ca restul romanelor apărute în seria de Opere, în şase volume (XIII-XVIII), să fie incluse în vol. VII-VIII ale prezentei ediţii.
Aceste romane (ca şi multe volume de schiţe, povestiri sau nuvele) pot forma o autentică Cronică transilvană. Arhanghelii este inspirat din viaţa grea a băieşilor căutători de aur din Munţii Apuseni. Pe fondul unei fresce a vieţii româneşti din fostul Imperiu Habsburgic, Legea trupului şi Legea minţii sunt două romane în oglindă, primul având în prim plan biruinţa pasiunii asupra raţiunii, al doilea dovedind contrariul. Deşi acţiunea din romanul Biruinţa se petrece pe fundalul evenimentelor din Primul Război Mondial, titlul cărţii nu trimite la vreo victorie de pe front, ci poate fi o aluzie la biruinţa Binelui asupra Răului, la biruinţa iubirii adevărate în faţa unei iubiri trecătoare, de circumstanţă. Sectarii surprinde degringolada politică din România interbelică (inclusiv ascensiunea forţelor de extrema stânga şi extrema dreaptă). Inspirate din realităţile transilvane de după Marea Unire sunt şi romanele Din pragul vieţii şi Domnişoara Ana, iar romanul Strigoiul este, în viziunea lui G. Pienescu, “o complexă monografie epică a satului transilvănean, de prin anii 1880, cu o incitantă acţiune, în care se încrucişează, într-o susţinută tensiune dramatică, destine şi caractere, în împrejurări specifice etnosului transilvănean.”
Este interesant cum cenzura a dat drumul romanului Sectarii (retipărit în 1983, în colecţia Opere), care puteau face o aluzie la regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. Astfel, despre un personaj, Ilie Berbecaru, se spune: „De-aproape două decenii îl tot laudă şi-l tot linguşesc cu neruşinare. Slab din fire, orgolios şi lipsit de spirit autocritic, de la o vreme a început să-i placă portretul pe care i-l zugrăveau alţii, şi, bănuind că se subestimase, a-nceput să creadă că tot ce se vorbeşte şi se scrie despre dânsul e adevărat. Şi-acuma nu-i mai iese din cap că e genial, că e summum, că-i extraordinar, că e unic. Or, ştii dumneata că prostului, dacă-i întră ceva în cap, nu-i mai iasă”. În fine, un alt personaj, profesorul Petre Marcovescu, este (aşa cum va fi declarată Elena Ceauşescu, în anii ’80) „savantul de renume mondial”, „fala României!”.
Volumul VI conţine o selecţie de referinţe critice, vizând cele opt romane, respectiv opt cronici de întâmpinare, semnate de Oct. C. Tăslăuanu, Nicolae Iorga, Al. Ciura, Perpessicius, Ovidiu Papadima, Ion Breazu, Ovidiu Drimba, G. Pienescu). De asemenea, sunt incluse cronicile care s-au scris despre vol. III-IV din această ediţie, cronici semnate de Ion Brad, Răzvan Voncu, Ion Buzaşi, Gabriela Rusu-Păsărin, Olimpiu Nuşfelean, Antonio Patraş, Lucian-Vasile Szabo, Al. Ruja, Constantin Cubleşan.
Ca şi la primele patru volume, materialul iconografic este foarte bogat (fotografii din viaţa de familie, coperte de cărţi, ilustraţii ale unor volume, frontispicii de ziare şi reviste la care a colaborat scriitorul, desene, manuscrise etc.). Pe bună dreptate, criticul literar şi profesorul ieşean Antonio Patraş spunea: “Merită semnalată, de asemenea, şi partea iconografică a ediţiei (sunt reproduse copertele volumelor lui Agârbiceanu), care procură cititorului un autentic răsfăţ de bibliofil.”
Ediţia de faţă are o bogată secţiune de note şi comentarii, cu aprecieri privind diferenţele dintre ediţia princeps şi ediţiile succesive. Foarte important este şi glosarul de termeni regionali, care ajută la înţelegerea operei scriitorului ardelean.
Editorul Ilie Rad a avut alături o echipă formată din dr. Carmen Ţâgşorean, drd. Flavia Topan şi drd. Alexandra Ormenişan (care lucrează la o teză de doctorat despre publicistica lui Ion Agârbiceanu), tehnoredactarea fiind realizată de Edit Fogarasi.
Leave a Reply