După duminica lăsatului de sec începe postul premergător sărbătorii pascale. Este un timp prielnic pentru a ne detașa de judecăți care ne fac rău, de a încerca să ne îndreptăm mintea și sufletul către calea cea bună, după cum spun și dogmele bisericești.
Despre cât și cum postesc românii este o chestiune discutabilă. Există mai multe categorii, dintre cei care postesc doar din vorbe și aparent, ținând doar o dietă alimentară. Sunt și cei care cunosc îndeaproape mai tot ce ține de cultul bisericii, de ritualurile specifice perioadelor din an, după bună creștere și educare în spiritul anilor trecuți.
Educație religioasă încă există, deși nu în cei mai stricți termeni. Spre exemplu, nu mulți depistează printre cunoștințele deținute ce este un epitaf și ce legătură are acesta cu sărbătoarea Paștelui. Însă cu siguranță își amintesc despre asta când li se menționează că este vorba de Sfântul Aer. Este vorba de pânza brodată cu scena punerii în mormânt a Mântuitorului. Aceasta se folosește numai o dată în an, respectiv în Vinerea Mare, la Prohod. Procesiunea scoaterii acesteia se manifestă numai în această zi, epitaful fiind ținut expus în biserică până la slujba de Înviere.
O astfel de pânză este specială și încărcată cu o simbolistică puternică. Nu degeaba nișa brodării și executării de produse de genul, de veșminte și de acoperăminte pentru biserică, este una de asemenea specială. Spre exemplu, în cadrul paginii vesmintebisericesti.ro se poate distinge varietatea de produse de acest gen și cât de încărcat și atent sunt lucrate – o muncă migăloasă ce contribuie și ea la continuitatea tradițiilor bisericești.
Despre Postul Paștelui
Revenind la post, dintre toate cele 4 de peste an postul Paștelui este cel mai greu și mai lung. Durata sa este de 40 de zile, timp în care se notează și dezlegări, însă nu la fel de multe precum cele din postul Crăciunului spre exemplu. Este cel mai aspru, după cum se spune.
Ca și reguli de bază când vine vorba de post se notează cele mai importante aspecte legate de conduită, gândire și alimentație. Se consideră că o persoană postește dacă îndeplinește toate acestea. Sunt de evitat produsele lactate și pe bază de carne, alcoolul și tutunul; este o perioadă de liniște, fără petreceri și dans, în care trebuie să se înlăture tentațiile de orice fel, orice tip de abatere de la viața creștină. Iată însă și cele mai puțin cunoscute repere ale acestui stil de viață.
Bârfa și zvonurile
Se consideră păcat dacă alimentezi situații de genul bârfelor, vorbelor menite să atace o persoană și integritatea acesteia. Până la urmă scopul creștin al omului este, printre altele, să își dorească și binele aproapelui său și să îl iubească.
Lăcomia
La fel ca și alte conduite ce nu ne fac cinste, lăcomia se poate considera un păcat. Adesea oamenii greșesc din această privință mai cu seamă pentru că sunt avizi după câștiguri materiale. Chiar dacă este un scop al vieții, putem avea de suferit când ne întunecă mintea și ne depărtează de oamenii din viața noastră, de la calea cea bună a vieții. Pe scurt, se riscă neglijarea familiei și nu numai.
Privitul la televizor, un păcat?
În fond, ceea ce reprezintă o tentație trebuie eliminat. Așa că pe undeva există și un adevăr în această afirmație. Dacă ne raportăm la modelul rusesc, este din nou o afirmație adevărată și de respectat. Aceștia consideră că odată cu postul ce ține de alimentație și conduită trebuie să existe cumpătare și un post al ochilor. Adică nu se cade să se privească la indencenţă, violență etc.
Despre post și cum cred unii sau alții că ar trebui să fie păstrat este o întreagă poveste. Cert este că este o misiune ceva mai dificilă, ce pune credincioșii la mare încercare. Nu ține numai de ceea ce se consumă, ci și de modul de gândire și de comportare. Așadar, o atitudine rezervată este de adoptat.
Cu toate acestea, se fac dezlegări pentru cei care în fapt nu își permit să restricționeze anumite clase de alimente, precum bătrâni sau copii. Sunt „scutiți” de păcat și cei care nu își dau seama pe moment, dar regretă ulterior consumul unui produs ce nu este din lista celor de post. Dar, până la urmă, contează mai degrabă bunătatea din noi, decât ceea ce mâncăm sau cum ar spune o vorbă celebră: „Dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele.”
