Media naşterilor din România a ajuns la 1,3 copii, iar rata fertilităţii cunoaşte o scădere dramatică după căderea regimului comunist. Câţiva din factorii care determină cuplurile să amâne mult conceperea primului copil se referă la lipsa unui loc de muncă stabil, lipsa de încredere în viitor şi migraţia crescută, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
Imediat după căderea regimului comunist a scăzut şi rata fertilităţii, deşi în 1989 media naşterilor în cursul vieţii era de 2,2 copii. Scăderea ratei fertilităţii este o tendinţă care există la nivel global, în unele state însă sunt mai comune strategiile de combatere a acestui fenomen. Alţi factori care au influenţat creşterea acestui fenomen sunt legaţi de, spre exemplu, dorinţa femeilor de a avea o carieră, creşterea gradului de conştientizare a responsabilităţii pe care o presupune creşterea unui copil sau costurile pentru îngrijirea unui copil.
„În România însă, există câteva particularităţi care au condus la această situaţie. Migraţia celor aproximativ 2,1 milioane de români a «blocat» formarea de familii, iar nesiguranţa zilei de mâine, care dăinuie din 1990 încoace, îi determină să mai aştepte până la naşterea copiilor. Cea mai importantă bogăţie a unei ţări o reprezintă populaţia şi forţa de muncă, iar viteza cu care a crescut economia Chinei a fost influenţată şi de acest aspect“, a spus profesorul universitar Mircea Coşea, care a fost membru al partidelor politice PDSR (până în 1997) şi apoi PNL (până în 2007).
Pe la mijlocul anilor 60, s-a observat o scădere treptată a ratei fertilităţii totale, adică numărul de copii aduşi pe lume de o femeie, în Europa, în general, atât în fostele ţări comuniste cât şi în cele mai dezvoltate. În prezent, Germania are o rată de 1,3, Grecia are 1,1, Italia are 1,2 iar Austria are 1,3, iar din acest punct de vedere coroborarea nivelului ratei fertilităţii cu cel al dezvoltării economice nu justifică neapărat avansul economic al unei ţări, în opinia profesorului Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române.
„Există o serie de schimbări majore, literatura de specialitate vorbeşte despre o a doua tranziţie demografică. A avut loc o serie de schimbări ale valorilor cuplurilor tinere, tinerii pun un accent mai mare pe alte valori, vor un standard de viaţă mai ridicat, au ca priorităţi dezvoltarea carierei profesionale, vor o locuinţă şi un autoturism şi vacanţe, care costă. În plus, costul întreţinerii unui copil a crescut foarte mult, de la costurile de la maternitate până la cele legate de alimentaţie, educaţie, condiţii de locuit sau activităţile de petrecere a timpului liber“, a mai spus profesorul Gheţău.
Un alt aspect important este legat de faptul că în general costurile asociate unei căsătorii au făcut ca tinerii să mai amâne căsătoria şi să aleagă să trăiască în uniune consensuală.
De altfel, dintr-o populaţie de 20,1 milioane de persoane, datele de la recensământul din 2011 arată că 9,6 milioane de cupluri erau căsătorite, iar numărul celor care trăiesc în uniune consensuală a ajuns la peste 745.000 de persoane.
„Până la un punct, declinul demografic poate fi compensat din punct de vedere economic prin creşterea productivităţii – există ţări mici cu un înalt nivel de dezvoltare. Totuşi, creşterea economică poate fi la un moment dat afectată de lipsa resurselor umane şi pentru mine cel mai bun exemplu de ce se întâmplă cu o economie în declin demografic este Japonia, o ţară a cărei economii stagnează de două decenii“, a spus analistul economic Aurelian Dochia, care este şi managing director al firmei de consultanţă CONCEPT – Economic and Business Consulting.
Pe termen lung, o rată de fertilitate de 2,2 asigură menţinerea populaţiei la un nivel constant pe termen lung, dar o rată inferioară acesteia poate conduce la un declin al populaţiei.
În România, rata fertilităţii a început să scadă abrupt în al doilea deceniu după cel de al doilea război mondial, a crescut temporar ca urmare a măsurilor restrictive luate de regimul comunist în 1968 şi apoi a scăzut din nou, potrivit lui Aurelian Dochia.
„După 1990, tendinţa generală a fost de scădere, astfel că în momentul de faţă, la o rată de 1,2 – 1,3 copii născuţi de o femeie, suntem confruntaţi cu o tendinţă de declin demografic atât în privinţa populaţiei totale, care este prognozată să atingă 15 – 16 milioane de locuitori în 2050, cât şi în privinţa structurii acesteia pe vârste, raportul de dependenţă (numărul de persoane sub 16 şi peste 65 de ani raportat la numărul persoanelor în grupe de vârstă active economic) urmând a se deteriora“, a mai spus Aurelian Dochia.
SURSA: ZIARUL FINANCIAR
